Sunt ani, Amor, de când tu mi-ai fost hrană
și inimii și trupului în parte,
când m-a făcut, cu harul sfintei arte,
mai bun dorința fără de prihană.
Azi, stins, îndrept gândirea suverană
spre cea mai nobilă și fermă parte
ce-o am… Promisiunile-ți deșarte
din pagini unde lăcrămez sub pană.
……………………………………………………
din Poezii, traducere de C.D.Zeletin
vezi mai multe poezii de: Michelangelo