276 - Michelangelo
Adăugat de: Gerra Orivera

Prin ochi în suflet într-o clipă-aleargă
ceva ce ochilor frumos le pare.
Nu sute, mii de frumuseți solare
le-ar încăpea o cale-atât de largă.

Stă gelozia pieptul să mi-l spargă:
bărbați, femei, bătrâni și tineri… Care,
cât mai trăiesc, deplina împăcare
mi-o da? Spre cine pașii mei să meargă?

Dorința însă dacă mă îndeamnă
spre-o frumusețe trecătoare, dorul
nu-i har, ca sufletul, ci-i vrere-umană

Dar, dacă trece dincolo, înseamnă
că alt zeu caută, și nu Amorul,
ce chinuiește coaja-ne sărmană.


din Poezii, traducere de C.D.Zeletin



vezi mai multe poezii de: Michelangelo




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.