Pe cât mi-s dragi, pe-atât mă înfioară
acele gânduri care vin temute
cerându-mi seama zilelor trecute
ce niciodată nu se mai repară.
Dragi, că-naintea morţii îmi spun iară
că trecere sunt stările plăcute,
şi triste, că la vârstnici, cum ştiut e,
păcatelor iertarea este rară.
Nu-i mult, când e promisiunea-Ţi lege,
să cred că de ne-ntârzie căinţa
Tu tot ne ierţi, o, Doamne, din iubire?
Dar, totuşi, jertfa-Ţi lasă-a se-nţelege
cum nesfârşită fost-a suferinţa,
şi darurile-Ţi sunt la nesfârşire.
vezi mai multe poezii de: Michelangelo
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.