Dacă-mi promite dragostea mea mare
la câți ani am, mai mulți, nu pentru astă
pricină moartea, moartea îmi adastă;
plângi mai puțin, ea mai târziu apare.
De ce să vrei a vieții desfătare
când doar din chin, se-nalță ruga castă?
Destinul fericit, viața vastă
pe cât placer aduc, și vătămare.
O, Doamne bun, când intră câteodată
în sufletu-mi înflăcărări divine
cu siguranță-I dau și mângâiere,
cum vrednică virtutea-mi nu se-arată,
atunci ar trebui să urc la Tine:
viața lungă scade buna-mi vrere.
din Poezii, traducere de C.D.Zeletin
vezi mai multe poezii de: Michelangelo