Papuci și zahăr, torte – daruri grele,
de mai socoți și-un vin ce te pătrunde –
mă stingheresc cu toate: a răspunde,
deasupra stă cu mult putinței mele.
Prea multă vreme bună moaie vele
pe luciul mării calme și rotunde,
încât plăpânda-mi barcă pare-n unde
un pai de care-și leagă jocul ele.
La darul pentru gură și picioare
și câte toate ale dărniciei,
ce mi-s placate și folositoare,
Signor, ca să răspund mărinimiei,
eu de m-aș da aș fără valoare:
nu e un dar plătirea datoriei.
din Poezii, traducere de C.D.Zeletin
vezi mai multe poezii de: Michelangelo
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.