Aș fi scăpat de apriga arsură
prin chiar săgeata și prin însuși darul,
dar viața mi-o sporește seniorul,
pe cât durerea-I spornică-n măsură.
De-a fost mortală prima lovitură,
cu ea, un sol trimisu-mi-a Amorul,
ce-a zis: iubește, arde, altfel zborul
nu-l vei cunoaște, către bolta pură!
Eu sunt cel ce te-a-ntors, în anii tineri
cu ochii suferinzi spre frumusețea
ce-i călăuză celor vii spre ceruri.
din Poezii, traducere de C.D.Zeletin
vezi mai multe poezii de: Michelangelo
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.