Voios, Amor mă-nalță în tărie
cu ochii ei – ochi? Soarele-i spus mai bine! –
și, inima golind-o de suspine,
așază-n loc figura scumpă mie.
Iar de va ține-această bucurie,
biet sufletu-mi, având-o lângă sine,
el ce s-a plans că stă numai cu mine.
……………………………………………………….
din Poezii, traducere de C.D.Zeletin
vezi mai multe poezii de: Michelangelo
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.