De-ar fi cuiva îngăduit în lume,
crezând c-ajunge-n cer, să se omoare,
ar fi acelui om pe care-l doare
slujirea-n râvnă, mizer, fără nume.
Dar cum nu-i Fenix omul, să se-ndrume
din propria cenușă iar spre soare,
încetinesc și brațe și picioare…
din Poezii, traducere de C.D.Zeletin
vezi mai multe poezii de: Michelangelo
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.