În chipul tău frumos văd, seniore,
cu greu pot spune în această viață:
el sufletu-mi, ce încă-n trup se-agață,
mi-l suie spre divine aurore…
Mă clevetește vulgul prin agore,
simțirea lui mi-o zvârle rău în față,
dar pasiunea mea c-un strop nu-ngheață:
rămân curat sub bârfele sonore.
Frumosul izvorăște din fântâna
milostivirii: știe și-o descarcă
cel înțelept și-atotpătrunzătorul.
Nu are alte mărturii țărâna,
ce vin din cer… Cin' te iubește urcă
la Domnul, și, murind, i-i dulce zborul.
din Poezii, traducere de C.D.Zeletin
vezi mai multe poezii de: Michelangelo
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.