89 - Michelangelo
Adăugat de: Gerra Orivera

Cu ochii tăi văd o lumină lină,
ce-n ochii-mi orbi nu prinde să răsară.
Cu paşii tăi, la fel, port o povară
ce-i pentru paşii-mi osteniţi străină.
Aripa-ţi, fără pene, mă anină,
roşesc la bunul plac ori sunt de ceară,
mi-e iarna cald, îngheţ în toi de vară
şi-n cer mă-înalţă mintea ta senină.

În vrerea ta stă voia-mi totdeauna,
în inimă Ia tine-mi stă gândirea
şi-n respirare vorba-ntreţesută.

De-a pururi eu voi semăna cu luna,
căci ochii noştri-i văd doar strălucirea
pe care soarele i-o împrumută.



vezi mai multe poezii de: Michelangelo




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.