, , Ce-i trebuia splendorii tale sfinte,
invins, cu funii lungi sa ma mai lege,
cat timp, se intelege,
la o privire i-am si cazut prada:
dureri prea mari, altminte,
usor fac slaba inima sa cada.
Dar cine-er sta sa creada
ca sub privirea ta dumnezeiasca
un lemn ars poate sa reînverzeasca?''
vezi mai multe poezii de: Michelangelo