Zicea că fusese nevasta lui în altă viață,
dar perechea din ecran
s-a pierdut printre blocurile turn.
O urmărea pe harta înserării,
iar eu îi urmăream strălucirea din privire.
I-am rămas aproape la coptul pâinilor
din care mușca pofticios.
Când luase în stăpânire noaptea înstelată,
pășea săltăreț la marginea zorilor.
Și nici vorba nu era de ieșiri în mijlocul sufletului,
la mese întinse,
numai bune de pus la cale viața.
Și azi îmi ascult inima
care nu-și uită menirea.
Doar cuvintele s-au îmbrăcat în haine de gală
și au ieșit în lume,
recoltă pentru semănătorii de vise. (19.12.2025)
vezi mai multe poezii de: iulia.dragomir
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.