Mai vine-aşa ca o ispită
Ori mai dispare ca o barcă
Din tinereţea risipită
O amintire ce te-ncearcă.
Ah, şi săruturi bune, dulci
De la o fată, ca pe vremuri-
Pe urmă ameţit te culci
Şi dimineaţa te cutremuri.
De ce nu vrei să te mai vindeci
Şi setea dragostei s-o laşi
Vreunuia din zeii indici
Ori jucării la copilaşi?
Trăieşte-n trista părăsire
De oameni hărăzită ţie
Şi fără dor şi amintire
Va fi ce trebuie să fie.
vezi mai multe poezii de: Mihai Beniuc
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.