Iluminând cu raze aurite
A sufletului meu pustietate,
Un cântec vechi prin anii mei străbate
Ca luna printre ramuri veștejite.
E-un cântec vechi din vremuri fericite,
Din lumi cu visuri roze colorate,
De brațul mamei tainic legănate
Și-ncetișor pe sânu-i adormite.
Îl cântă-n vânt un flașnetar pe stradă.
Se cern prin toamnă fulgii de zăpadă
Ca-n sufletu-mi aducerile-aminte...
...Și-ascult... și sorb motivul cantilenei...
Și-n dorul vremilor de mai'nainte,
Mă frige-o lacrimă din colțul genei.
vezi mai multe poezii de: Mihai Codreanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.