Vă vreau, poeți, cu inimi frămîntate;
Doriți, visați și rîdeți, plîngeți. Firea
Să-și oglindească-n voi nemărginirea
Alcătuirii sale variate.
Și sufletele fie-vă-ncercate
De patimi cît de multe. Fericirea,
Durerea și mînia, și iubirea
Să clocotească-n voi amestecate.
Precum de fulgere se-ncarcă norul,
Așa să vi se-ncarce-n suflet dorul
De-a vă-nălța prin cunoștinți cuvîntul, -
Ca-n armonii să-i întrupați prisosul,
Slăvind un singur paradis; Avîntul…
Și-avînd un singur Dumnezeu: Frumosul.
vezi mai multe poezii de: Mihai Codreanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.