Eu nu mă-ntreb de unde vii și unde
Te duce ne-nțeleasa ta menire:
Tu ești un strop etern de rătăcire
Pe care-n veci nu-l voi putea pătrunde.
Dar sunt în noi asemănări profunde,
Căci orice-ai fi și-n orișice-amăgire
Te duce goana ta spre fericire,
Același om într-amândoi s-ascunde.
Visezi și tu în clipe mai senine
Și, chinuit de setea de mai bine,
Îți sorbi încet paharul cu otravă...
Și trec și eu prin clipe nourate
Când zvârl din piept clocotitoarea lavă!...
- Oricine ești, întinde-mi mâna, frate...
vezi mai multe poezii de: Mihai Codreanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.