Vrai tu să ne-ntîlnim, disară, spune...
Să stăm la gura sobei singurei,
Cu mâna mea-ntr-a ta, iar ochii mei
Din ochii tăi comori de vis s-adune?
Îți voi desprinde ondulații brune
Mătasa pletelor de funigei
Și peste umere, parfumul ei
În bucle mari de umbră ți-l voi pune.
Apoi, sub raza din privirea ta,
Tristețea frunții mele voi lăsa
Să-și limpezească-ntunecații nouri...
Și-n toamnă neagră, roz buchet de Mai
Vom împleti din sufletești ecouri...
- Să ne-ntîlnim disară, spune, vrai?
vezi mai multe poezii de: Mihai Codreanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.