Porni din depărtări un vînt ușor...
Și-atunci, în cor, pădurea cea bătrână,
Trezită ca de-o nevăzută mână,
A plâns din frunze cîntec lung de dor.
Părea o rapsodie de izvor,
Ce freamătul de valuri îl îngînă...
Și, inspirat de-a stelelor stăpână,
Își spune nopții visul călător.
Prin parc ne rătăcisem în neștire
Ca s-ascultăm poemul de iubire,
Pe care toată Firea ni-l cînta...
Și, dominat de-a inimii furtună,
Simțeam că tremur sub privirea ta,
Precum pădurea tremura sub lună.
Vol."Sonete", Editura Albatros, 1971
vezi mai multe poezii de: Mihai Codreanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.