În glasul tău e suc de mătrăgună,
Iar eu că-i otrăvit la lume spun
Și toată lumea spune că-s nebun,
De când sorbii otrava lui nebună.
Mi-e soarta spânzurată-n veci de strună
Și cred c-adun comori … și-n tot ce-adun
Văd curcubeie-n pene de păun
Și uragan în șubredă furtună.
Tu mă frămânți cu acrul simțământ
De-a vrea să zbor zadarnic pe pământ
Spre neajunse palpitări de stele.
De-aceea-ți sunt un biet copil mort-viu,
Iar pentru visul cântecelor mele.
Tu-mi ești deodată leagăn și sicriu.
vezi mai multe poezii de: Mihai Codreanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.