Cînta privighetoarea-n crîng. Seninul
Din luna liliecilor în floare
Vibra de trilurile-ncîntătoare
În care pasărea-și topea suspinul.
Pe-ntinsuri se cernea, solemn, declinul
Părintelui suprem, slăvitul Soare...
Și-n goluri largi, Diana călătoare
Plutea așa de albă cum e crinul.
Pe undeva, din văi, porni deodată
O melodie-atîta de curată,
De parcă-un înger dorul sta să-și spună...
Părea că-s armonii din Prier smulte -
Pe cînd în crîngul poleit de lună,
Tăcu privighetoarea să le-asculte...
vezi mai multe poezii de: Mihai Codreanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.