Castelul vechi cu turnuri feudale
E părăsit acum de generații:
Baroni și conți și duci și toți magnații
S-au strâns în fastul încăperii sale.
E-un gol imens cu bolți monumentale
Ce dau fantastice halucinații,
Pe ziduri: arme, cadre, decorații,
Uitate de pe vremi medievale.
În nopțile când luna nu se-arată,
Pustietatea asta-ntunecată
Își pierde cu desăvârșire lustrul;
Iar către parcul unde mor castanii,
Se furișează umbre: Castelanii
Ascultă frământându-se austrul...
vezi mai multe poezii de: Mihai Codreanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.