Copii, vreau Libertatea să v-o cânt:
Oricât de sus în sfere zmăul zboară,
Avăntul lui e-ntemeiat pe sfoară;
De-o rupe, cade-ndată la pământ.
Și-oricare altul vulturesc avânt,
E susținut de-aripa lui ușoară;
De apă-i ridicată, pluta, doară…
Iar nourii sunt înălțați de vânt.
In Haos chiar, fantomele de stele,
Legate-n firul forței dintre ele,
Valsează nebulosul lor poem.
Și toți suntem ca zmăul de hârtie;
Iar lanțul este sprijinul suprem
Al libertății noastre-n veșnicie.
vezi mai multe poezii de: Mihai Codreanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.