Haideți, haideți după mine
Să vă-nvăț a trăi bine
Că din fiară am scăpat
Și pe voi v-am adunat
Și-n alt stat că am trecut
Ca să-mi plătească tribut.
România mi-au plătit
Pe cât mie-au trebuit
Și cu ea m-am răfuit.
l-au rămas dosarele,
Temnița și fiarale,
Să le aibă de la mine
Că eu le-am purtat prea bine,
De rugină că le-am șters
Și n-am fost pretențios.
Ia mâncați, mâncați și beți
Voi, copii, băieți,
Ș-apoi să încălicați
Și pe mine mă urmați,
Iată merg și eu cu voi
Pe la cânii de ciocoi,
Că au obicei din ei
De-ntreabă pe musafiri
De-unde sunt și cum îi cheamă.
Și pe voi de v-o-ntreba,
S-o lăsați pe seama mea,
Că voi nu știți a vă da,
A vă da seama de ea,
Iar eu le-oi răspunde-așa,
Iată profesiunea mea:
Iarna strâng bani împrumut
Cu dobândă
Din mahalale-nsemnate,
De la cucoane bogate,
Vara strâng turme de oi
Și-mi aleg dintr-înșii mii
Și trec spre
Milcov cu ei
Și-i bag în codru pe miei
Cu ciobănași după ei.
Sunt toți din băieții mei
Și Serdariu stă-ntre ei.
M-ai întrebat cum mă cheamă?
Îți voi spune negândit,
Sunt Serdariu cel vestit,
Pân-acum nu m-ai știut.
Pentru că nu m-ai știut
De-aia la tine-am venit,
Să mă știi, să mă cunoști
Și bine să mă plătești
Cu aur nesocotit,
Necântărit.
Serdariu pe unde-au venit,
Tot așa i s-au plătit.
Când astfel oi fi grăit,
Voi, băieți, stați neclintit,
Rază armei dezvăliți,
Fără însă să-i răniți,
De-or fi oameni de cuvânt.
De n-or fi oameni de-nțeles
Și din gură n-or tăcea,
Mi-i tocați ca cânepă,
Ca și alții auzind,
Când noi la dânșii mergând
Să scoată bani mai curând.
Voi, copii băieți,
Ia beți, ia beți și mâncați
Și apoi să-ncălecați
Pe mine să mă urmați.
Veniți cu toți după mine
Să trecem în țări străine
C-acolo vom trăi bine.
Trageți hora, mai flăcăi,
Trageți hora s-o lăsăți,
Mergem în munții Carpați
Acolo să v-așezați,
Mâncari bune să mâncați,
Căprioare să vânați.
C-o dulceață-așa de bună
Care ține-o săptămână,
Și prin munții Carpați
Avem și ciocoi bogați,
Voi cu mine să-i călcați
Raza armelor să le-arătați.
La chimir bani să băgați.
Când din casă vom ieși
Și pe drum vom întâlni
Săraci, femei și bărbați
Câte-o liră să le dați,
De poteră să-ntrebați,
Potera să mi-o aflați,
După dânsa să plecați,
Cot la cot să mi-o legați,
Să-i lăsăm așa-ncurcați
Până vom intră-n Carpați.
Și tot astfel să urmați,
Să putem să fim scăpați
Și să fim neurmăriți
De femei și de bărbați.
Vom intra-n munții Carpați,
Munți de stâncă și de peatră,
Izvoarele nu mai seacă
Și căprioarele joacă.
Iată, vedeți voi, băieți,
Ce loc frumos v-am ales,
Căprioare să-mi vânați,
Cu ele-n târg să-mi plecați,
Degeaba să nu le dați
Pe la boierii bogați,
Ci pe unde mi le dați,
Samă bine să luați,
Casele să le-nsemnați
Pe unde sunt boieri bogați.
Eu la dânșii mă voi duce
Să-i întreb cu cuvânt dulce
De-au fost căprioară dulce.
De-au fost căprioare dulci
Să-mi dai bani câteva pungi
Și din casă c-om ieși.
Tacticos că vom păși
Și-n munte iar vom sosi,
În munte or la un izvor,
Unde păsărele sbor
Și îmi cântă de te-adorm.
Isvoraș cu apă limpede,
Pe unde vrei,
Serdare, plimbă-te,
Pe viorele culcă-te,
Dorurile uită-le.
Nu le pot uită vrodată,
Că-n toată lumea mă cată,
M-ar găsi până și-n peatră.
Că de-ar fi doruri mai multe
Le-aș putea uita pe toate,
Dară-i numai unu-n lumea toată
Și de-aia nu-l pot uita.
Ia mâncați, mâncați și beți
Voi, copii băieți,
Ce dor am nu mă-ntrebați,
Ci caii vi-i adăpați
Și la iarbă să mi-i dați,
Caraule din voi să-mi stați,
Pe Dumnezeu nu-l uitați,
El vă păzește-n Carpați.
baladă
vezi mai multe poezii de: Mihai Eminescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.