Stai deasupră-mi, ochi de întuneric,
Cu putere mă pătrunde-acu
Serioasă, blândă, visătoare,
Neadâncit de dulce, noapte, tu!
Cu-al întunecimii tale farmec
Risipește ceața lumii reci,
Să te simt plutind deasupra vieții-mi,
Singuratic, tu, în veci de veci.
(după ©Nikolaus Franz Niembsch von Strehlenau)
©Mihail Eminovici (Eminescu)
vezi mai multe poezii de: Mihai Eminescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Gerra > viziunea adanca a marelui Eminescu, reiese din mai toate operele sale. Fara cuvinte.
Th3Mirr0r
th3mirr0r
miercuri, 23 septembrie 2015
Foarte bine prinse în metaforă moliciunile pure ale lumii lui Lenau! Nu cunoașteam această poezie a lui Eminescu! Mulțumesc pentru postare!Cu drag
Gerra Orivera
miercuri, 23 septembrie 2015