Acest sunet mă face,
Cu aiurirea lui [ce] sara împle,
Să mă trezesc în solitara-mi pace,
Să mă văd singur, peste oameni, pus.
Căci în al zilei vuiet eu mă văd
Amestecat cu ei... amestecându-mi
A mele pasiuni cu-a lor dorințe.
Sunetul păcii mă trezi... Mă simt
Întreg, întreg si linistit si blând,
Deasupra omenimei... izolat...
Așa se simte-un înțelept în secoli
De întuneric... și așa un rege
Între o turmă de sclavi înșelați...
Așa un sfânt în adunări de lotri;
Neatins, neatingând și solitar...
[1872-1873]
versuri inedite
vezi mai multe poezii de: Mihai Eminescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.