Traducere de Marcel Breslaşu
Când n-oi mai fi pe-această lume
Şi doar a mele rătăciri
În locul falnicului nume
Vor zăbovi în amintiri...
Când toate visele tăcură
Şi inima-mi va fi pământ,
Ea-n care dragoste şi ură
Lupta cu nebunesc avânt...
Când sub obşteasca lor dojană
Tu vei tăcea cu cap plecat
Şi dragostea-ţi fără prihană
O vei simţi ca pe-un păcat...
De anii-ţi, ce-i întunecară
Şi patima şi viciul meu,
Cu-o aspră vorbă de ocară
Nu le vorbi, la ceasul greu.
Când gloata-şi va rosti judeţul
Tu spune-i suferinţa ta
Şi că alt jude ştie preţul
Sfântului drept de-a mă ierta.
vezi mai multe poezii de: Mihail Lermontov
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.