Traducere de Ion Hadârcă...
Înnoptă o zgâtie noroasă
Sus la pieptul muntelui voinic;
Iar în zori, pe-al cerului colnic,
Dispăru, grăbindu-se voioasă.
Dar rămase-un semn de rouă-n ridul
Muntelui bătrân. Însingurat
Stă şi-acum adânc îngândurat
Şi tot plânge-n gol,
Îmbătrânitul.
vezi mai multe poezii de: Mihail Lermontov