Poetii nostri - Mihail Lermontov - Primiti salutul meu o munti albastri-ai Caucazului

Primiţi salutul meu, o munţi albaştri-ai Caucazului! Căci voi mi-aţi legănat copilăria pe crestele sălbatice, voi m-aţi purtat şi m-aţi înveşmântat în nori de-argint şi m-aţi deprins cu cerul şi tăria.
Altare-ale naturii, ca un fum din voi se-nalţă norii care tună! Şi cine-a stat cândva, o dată doar, lui Dumnezeu pe înălţimea voastră să se roage, acela azi dispreţuieşte viaţa, deşi atunci s-ar fi mândrit cu ea.

Adesea-n ceasurile aurorii priveam zăpada şi gheţarii-ndepărtaţi pe stânci; în timp ce jos era tot întuneric, sclipeau zăpezile lucind în soare, drumeţului vestindu-i dimineaţa. Culoarea lor se-asemuia ruşinii: de parcă îmbăindu-se fecioare-n râu, deodată sânt surprinse de-un bărbat şi-atunci rămân atât de tulburate că n-au răgaz pe sân veşmântul alb s-arunce.
O, Caucazule, cât ţi-am iubit furtuna! Pustiitoarele, răsunătoarele furtuni! Ecoul peşterilor le răspunde ca nişte straje vrednice de noapte. Un pom se-nalţă-n piscuri singuratic, de vânturi e bătut şi-i ud de ploaie; viţa de vie-n văgăuni foşneşte – şi-un drum necunoscut lângă genuni; şi înspumat un râuleţ aleargă, şi-o-mpuşcătură:
e duşmanul viclean sau vânătorul?…
aici e totul, totul minunat!

Văzduhu-acolo e curat ca ruga de copil. Şi oamenii ca păsări duc traiul fără grijă. Iar viaţa lor e lupta şi le-o citeşti pe chip. În case afumate, de trestie sau lut, brodând cu fir de aur ori arma curăţind, femei şi fete, – acolo, simt sufletul că-i lânced. O, sufletul lor sudic şi nedeprins cu lanţul!

Despre noi Termeni şi condiţii Politica de confidențialitate

Primiţi salutul meu, o munţi albaştri-ai Caucazului - Mihail Lermontov Adăugat de: ALapis

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Comentarii:

Primiţi salutul meu, o munţi albaştri-ai Caucazului - Mihail Lermontov
Adăugat de: ALapis