Traducerea: Ion Hadârcă
Pe cel ce cunoscând durerea
Şi-a stins privirea-nspre amor,
Întru speranţa învierii
De două ori nu-l înfiori.
Vrăjmaş al lacrimii de sare,
Retras în sine-nsingurat,
El a gonit orice visare
Din calea lui de resemnat,
Fără simţiri: un ciot lăsat
Sub fulgerul căzut, cum arde
Îşi pierde sevele terestre,
Nu mai hrăneşte ramuri moarte -
Pecetluit destinu-i este.
vezi mai multe poezii de: Mihail Lermontov