Cuiburile - Mihail Săulescu
Adăugat de: Gerra Orivera

Şi când se vor întoarce cocoarele plecate,
- Căci primăvara sfântă o să ne vie iară,
Atâtea cuiburi calde, în urma lor lăsate,
Le-or regăsi tot astfel cum le-au clădit în vară?

O! cine ştie, poate de-atâtea vremuri grele
Nimic la primăvară n'o rămânea din ele,
Din cuiburile calde, ce le doreau sburând,
Cocoarele venite de peste mări şi ţări
Şi-aduse de departe de-al lor nostalgic gând
În legănarea dulce a veşnicei sperări.
Şi n'or găsi nimica din ce-au lăsat odată,
- Şi vor găsi atâta: speranţa spulberată...

S'or apuca atuncea să le clădească iară,
Pe vechile lor locuri din fiecare vară,
Şi fără să le pese că altă iarnă, poate,
Porni-va să dărâme iar cuiburile toate!
- Căci ele or să vină mereu, din depărtări,
În piept cu-aceleaşi doruri, cu-aceleaşi dulci sperări,
Că într'un timp, odată, puterea vor afla
Ca să clădească cuibul ce nu va mai cădea.



vezi mai multe poezii de: Mihail Săulescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Avem genă de învingători, Adina - chiar sub călcâi de despot!
Gerra Orivera
duminică, 07 iunie 2015


Multumesc ,Gerra !
Frumoasa aceasta poezie din care avem de invatat ...speranta nu moare niciodata!

Cu drag , Gerra !
Adina Speranta
duminică, 07 iunie 2015