Zori de ziuă, valuri, ploaie —
Şi corăbii care pleacă, mute şi greoaie
Tu rămîi în port departe de atâtea căi,
Poate vântul te desparte de vreunul dintre-ai tăi,
De priveşti cu-atâta jale călătorul val,
Care vine singuratec şi se sparge-n mal
Din corăbiile toate care merg acum.
Cine ştie care duce, către care drum,
Un logodnic, un părinte, o scrisoare doar
Şi corăbiile, iată, peste zări dispar.
Ce-ai lăsat în ele oare de priveşti aşa,
Şi-i atâta noapte-adâncă în privirea ta.
Merg şi-acum (în care parte ?) merg şi-acum, ducând
Un logodnic, o scrisoare, — poate doar un gând.
Stai în port, priveşti cu jale
Câţi nu stăm în port,
Urmărind cu mintea visul care poate-i mort ?
Câţi nu stăm privind în zare şi-aşteptând mereu
Să ne-aducă doar o veste valul mării greu ?
Stăm în port, şi cine stie ce catarg în zări
Va fi semnul împlinirii ultimei sperări ?
Tu rămii aici şi-aşteaptă,
Doamne, până când ?
Dar aicea niciodată nu e prea curând,
Dar aicea niciodata nu e prea târziu —
Până când n-o fi doar noapte, noapte şi pustiu.
vezi mai multe poezii de: Mihail Săulescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.