Mai cunoști un pâlc de tei
unde viersul ți-l detei?
Unde ploile dibace
ne țeseau cu mii de ace
sărutările stângace?
Doar un tei înțelegea
privegherea alburie,
când în inimă ploua
des și-adânc, ca pe câmpie…
Și c-un ram împinge-un geam
— cum în ochi te culegeam —
și în noaptea tot mai deasă
vrea să-ți țină locu-n casă…
————————————————————
sursa: @versurisubfloridetei
vezi mai multe poezii de: Mihu Dragomir
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.