Trupul de ieri ţi-am ascuns
între var şi mistrie
A rămas numai zidul
care nu mă mai ştie.
Teascul tăcerii striveşte
Cuvîntul neîndeajuns.
Umedă boare se lasă-n
priviri ca răspuns.
De-aici povestea se-ntoace
cu scrisa la noapte.
Mîna umbrită coboară-n
zarea propriei fapte.
vezi mai multe poezii de: Mircea Ciobanu