Ca rinocerul care-atacă trenul
încerc să trec de treizeci de ani,
dar îngerul meu, purul şi obscenul,
s-a prăbuşit lovit de bolovani
fiindcă a fost zărit plutind pe arii
de un ţăran lucrat de viziuni
şi-acum îl ţin sub bâta lor pândarii
să-l stoarcă de mirare şi minuni:
“O hi lăcusta care-mpunge orzul
sau fluturele îngrăşat cu pai
sau pasăre cum o arată torsul
sau viespea albă ce ucide cai
că d-aia parcă s-a rărit porumbul
şi laptele s-a subţiat în vaci,
că umblă gîza asta grea ca plumbul
şi paşte catifeaua prin copaci,
ţineţi-o bine ca să-i dăm cu prafuri
otrăvitoare şi chemaţi ţigani…”
Aud roind în jurul meu tarafuri
şi-ncerc să trec de treizeci de ani.
vezi mai multe poezii de: Mircea Dinescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.