De-ai adormi, iubito, pe linia ferată,
îmbujorate trenuri te-or ocoli tiptil,
din ceruri au să ningă baloturi mari de vată,
vor fi beții de rouă, se va dansa cadril.
Va mai veni și-un înger din gările înalte
să-ți netezească somnul cu pene de păun
și arbori de seqoia se vor planta în halte
și-n piețe s-or da gratis baloane de săpun.
Și părul tău de raze va cotropi siberii,
să sfaraie zăpada pe capete de struți
și-apoi în reci cazarme cu genele-ai să perii
obrazu-ascuns în pernă al plânșilor recruți.
Dar tu n-adormi, iubito, pe linia ferată
trec trenuri îmbâcsite de zgură și de clor
și nici nu știu ce-nseamnă un trup frumos de fată
și-ncep atunci de milă să plâng în urma lor.
vezi mai multe poezii de: Mircea Dinescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.