Ce extaz? Ce șampanie? Ce picioare?
Ce îngeri nedeclarați?!
Nici plăpumi. Nici ceai de cicoare.
Luna pute-a soldați.
Gări oarecum frigidere.
Măcelăria parcă-i tramvai.
Astăzi nu-i zi de tăiere.
Botezătorule, hai!
Nici-un port!... Port bretele pe burtă,
voi intra în altă clasă, presupun,
ca un mongol năbădăios în iurtă,
speriat de fiara săpun.
Nici-un vis!... Vis-à-vis, mai degrabă,
unii schimbă viori pe cartofi,
alții fluturi din cap la tarabă,
nebuni gri, nebuni verzi, nebuni movi.
Ce extaz? Ce lichele mioape
îmi citesc de pe limbă scrisori?
Mîna-ți cade ca paiul pe ape,
crezi că mori și deodată chiar mori.
vezi mai multe poezii de: Mircea Dinescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.