minunat - el ne trimite o carte a înțelepciunii, unde sunt strânși laolaltă mai ales cei din generația a doua a căutătorilor noptatici - și dacă noi o deschidem, putem poate găsi explicația - și o deschidem - și citim că
fantasmagoriile vesele se risipesc treptat sub cerul imens înstelat -și stăm și ne gândim - și citim despre câinele care se purta
față de frumoasa egiptianca - spune acolo - cu o umilință dezgustătoare, dar
spionându-i toate gesturile, și bătându-și joc de ea când o vedea jucându-se cu păpușa
de cârpe - ca și cum ar fi fost prințul - și ne gândim iar
că grație acestei cărți atât de groase - și unde citim mai departe
că el îi scria, noaptea târziu de tot, că orice cuvânt trebuie să
se întrupeze, chiar și cuvântul iubirii - noi ne-am putea întrupa, nu în câine, ci în maimuță
acum de demult care să o urmeze peste tot pe denisa, să-i facă astfel pe ceilalți, privind-o, văzând o maimuță cum însoțește o făptură frumoasă, să se vădă ei însuși în urâțenia animalului ca într-o oglindă, unde spălandu-și tot ce este hidos în gândurile și poftele lor, să-și poată apoi ridica ochii limpeziți spre frumusețea simplă a denisei - și ajungem astfel pe o stradă noroioasă, unde sub cerul încețoșat, s-au risipit fantasmagoniile - și abia când ne întâlnim cu poetul care-și ascunde surâsul deopotrivă în mustață, ca și în batista mereu ridicată spre buze - ca în romanele sentimentale, unde sensibilii își tamponează mereu buzele, nările, cu batistele cu dantele scoase elegant din manșete - de abia atunci ne dăm seama, când îl vedem cum ne privește fără surpriză și chiar ne adresează
cuvântul, că denisa ne-a preschimbat, mergând alături de noi, din maimuță într-o făptură aproape omenească - pentru că denisa are puterea să
schimbe, să strângă iar la un loc orice fantasmagonie veselă, oricât de mărunt s-ar fi risipit o clipă înainte - și astfel o clipă ochii poetului ne văd alături de o făptură frumoasă, și el ne aude chiar și cuvintele neajungând să capete o altă întrupare decât a pianului pe care-l purtăm peste tot cu noi - asemenea lui wagner prin zăpezi -și acuma ne opintim să-l urcăm pe scările sufletești când ne oprim și noi la un loc.
vezi mai multe poezii de: Mircea Ivănescu