Mamă, tu care ești și ai să fii
Pâna-n sfârșitul nopților târzii,
Redă-mă purităților dintâi.
Nu mai umbla prin camerele mici,
Stafie albă, lama mea de brici,
Cât sunt încă puternic și aici.
La vișin te mai uită când și când,
Ține-mi și mie locul de mormânt,
Să nu te mai visez în nopți plângând.
La vișin te mai uită surâzând…
vezi mai multe poezii de: Mircea Micu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.