Nu am mai fost acasă demult,
Mă gâtuie orașul ca pe un miel fragil,
Am uitat cum miroase busuiocul,
Dar ochii mi-au rămas de copil.
Strada îmi mitraliază auzul,
Scrâșnetul tramvaiului mi se pare un tril,
Vorbele-mi sunt gloanțe ascunse,
Dar ochii mi-au rămas de copil.
Noaptea mă visez într-un lan de secară,
Am devenit mai ursuz, mai abil,
Nici nu mai știu deosebi mărul de pară,
Dar ochii mi-au rămas de copil.
Nu mi se mai arată nici mama în somn
Cu zâmbetul ei de înger umil
Dorm ca un vultur la pândă
Dar ochii mi-au rămas de copil
vezi mai multe poezii de: Mircea Micu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.