Când vine seara, mama mă așteaptă
în fața porții tânără și dreaptă.
Ușoară și sfioasă. Ca o șoaptă…
Ultimul tren se-aude fluierând.
Vin cei plecați. Mai vin din când în când.
Mama privește luna surâzând.
Din cer, cade o frunză ca un gând…
vezi mai multe poezii de: Mircea Micu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.