Pe lângă casa Iancului, pe lângă
gorunul cu măduva scursă-n pământ,
noaptea-ziua cântă pasărea nătângă
și azvârle toga penelor în vânt.
— Pasăre nebună, pasăre galbină,
duh de rătăcire dintr-un suflet viu,
du-te și te culcă, du-te și te-alină
până nu e noapte, până nu-i târziu.
Asfințește luna, stelele îngheață,
ruginesc sub iarbă coasele de fier,
pasăre galbină de la vânt învață
cum se cheamă morții lumii lângă cer.
— Pasăre galbină, pasăre nebună,
împietrire albă dintr-un cuib de os,
du-te și te culcă cât e încă lună
lângă neodihna Domnului Hristos.
Rumenesc berbecii din botez la nuntă,
pruncii cresc cu barbă, miturile tac.
Pasăre galbină, pasăre căruntă
candelă aprinde cu ulei sărac.
— Du-te și te culcă, du-te și te-alină
sus în brazii vineți lângă albe frunți.
Pasăre nebună, pasăre galbină
S-a văzut azi-noapte Horia prin munți.
———————————————————————————————sursa:@versurisubfloridetei
vezi mai multe poezii de: Mircea Micu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.