Mareea ca o pâine dospește calm în barcă,
pe-aci Februar e tânăr și cu obrazul ud;
în fund din crucea largă zvârlită peste sud
cad stele ori embleme de aur pentru șapcă.
Aștept să-mi întinzi mâna, ușor, peste ocean,
întocmai ca o algă prin mrene de argint.
Inima ta pe-alocuri o simt călătorind
închisă-n buzunarul batistei și-n ochean.
vezi mai multe poezii de: Mircea Pavelescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.