Trei fârtaţi treceau prin plaur,
fiecare cu steaua lui de aur.
Una însă se desprinse,
ne-ncepută lumină i se-aprinse.
Iar a doua, când căzu,
pe-o năframă roşie floare fu.
Şi al treilea, când muri,
pâcla steaua-i spre zori acoperi.
Umbrele lor se duseră-n lume;
veghează pe plaur trei cruci fără nume.
vezi mai multe poezii de: Mircea Streinul
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.