Era în stepă, undeva, departe,
în locuri despre cari nu ştie nici o carte.
Venea spre toamnă şi spre dimineaţă;
se deschideau în aer umed flori de ceaţă.
Un armăsar în goană se zări;
o stea de sânge pe-albu-i gât când înflori?
În care plaur roua spală faţă
de-oştean cu ochii stinşi şi spada cruce-n ceaţă?
vezi mai multe poezii de: Mircea Streinul
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.