Frunză-n dungă de azur,
creşte noaptea împrejur;
frunzuliţă dintre stele,
moartea-i’n poarta casei mele.
Pân’ la miezul nopţii nu e
mult şi-alege cărăruie
pentru sufletu-mi un înger,
cântec ultim hai să-nsânger.
Voia mea-i ca tu să ai
plumbul meu, că eu în rai
de voi fi, nu voi avea
cântece cui închina.
Dacă dorul m-a cuprinde
seara-n cer când s-a aprinde,
crainicii iubirii tale
ţi-oi trimite-o stea la vale;
iar spre iad de mi-a-nsemna
cumpăna din zodii drumul,
tu nu plânge, că mi-a da
Domnul luminiţă-n fumul
nopţii ce m-a-nconjura.
Şi te rog să-i spui livezii
rugăciunea să mi-o spună
pe la ore-n cari hurezii
plâng sub stele şi sub lună.
Frunză-n dungă de azur,
noapte mare-i împrejur.
vezi mai multe poezii de: Mircea Streinul
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.