... ein dunkles unverwundnes
grausames Etwas ...
(Rainer Maria Mike)
Te chiamă cornul; rătăcind, nu știi de unde.
La urmă-ngenunchiezi. Îți cade mâna. Urlă
un câine. Sau un lup - și moartea te pătrunde
încet; și Dumnezeu s-a coborât din turlă.
Un glas mai strigă prin pădure după sine;
apoi, în frunze, ploaia lungă l-a pierdut;
L-auzi pe Dumnezeu prin negură cum vine,
sunând lumina strânsă-n stelele de lut.
Ce burniță - și peste piept pădurea-ți trece
cu pași mai grei ca anii, cari te-au umilit.
Cum intră amintirea, vesel! Ai petrece,
dar zâmbetul în lacrimă ți s-a oprit.
Atâta ploaie! Stinși se furișează zorii.
Ai vrea s-o termini. Arma ți-o apeși și-n mână
e veșnicia. Cum se miră căpriorii
și arma are zgomot moale, ca de lână.
vezi mai multe poezii de: Mircea Streinul
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.