Miroase toată firea-a tei
Tu mi ai șoptit râzând
Și ai luat cu tine anii mei
În schimbul lor duios lăsând
Iubirea.
Miroase toată firea-a tei
Un necuprins arzând
Pășeam înlănțuiti pe- alei
O inimă, un dor, un gând
Iubirea.
Miroase toată firea-a tei
Vis de -nălțare dând
Chemării către cer și zei
Reper în infinituri stând
Iubirea.
vezi mai multe poezii de: mirimirela
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Cand cuget la astfel de titlu, primul impuls este de a mi-o imagina pe Veronica. Apoi, imaginea dispare, lasand loc unei intrebari "de ce adora teiul, marele nostru Eminovici?"
Oare, ce ar fi insemnat "fire de tei" [in afara de fir=plantuta, incoltita], daca nu ni l-ar fi indus un geniu?.. - sa fi fost dupa substanta, asemanatoare cu Taninul? ori poate, carbunele care il va folosi careva sa deseneze? ori actiunea sa asupra sistemului nervos [ceaiul de tei]..
Th3Mirr0r
th3mirr0r
luni, 11 mai 2015
Vă mulțumesc tuturor ! Mă bucur că v a plăcut. Da, Adina trebuia pus între ghilimele.
mirimirela (autor)
marți, 05 mai 2015
Mirela , din ce in ce mai bine, imi place revenirea "Iubirii" la fiecare sfarsit de strofa , ca un liant intre strofe .
Daca primul vers reprezinta cuvintele " lui " ar trebui pus in ghilimele .
Frumos mesaj , ca o renastere ...cand teii infloresc ...primavara .
Adina Speranta
marți, 05 mai 2015
Frumoase versuri! Felicitari!
Nelu Preda
marți, 05 mai 2015
Ma bucur sa citesc astfel de poezii.Multumesc.
stomff
marți, 05 mai 2015