Mergeam demult. Doar câmpu-mi sta în faţă
Şi-un iute vânt foşnind prin ierburi arse.
În depărtări, ţărâna ca o ceaţă
Îşi legăna fuioarele întoarse.
Râvneam ca orice gest din câte-aş face
Să fie plin, nepăsător şi cald
Şi, risipit prin plante, copii şi dobitoace,
În pacea zilei clare să mă scald.
Ca şi făptura-mi, fapta zgrunţuroasă
Îşi scrie-aceeaşi urmă-tatuaj,
Cum numai morţii îndărătnici lasă
Prin bălării, al pietrei sterp limbaj.
vezi mai multe poezii de: Miron Radu Paraschivescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.