Priveste acest mar : e mai aprins
Decat obrazul tinerei fecioare,
Al carei brat gingas ti l-a intins
Ca ramura din pom, frematatoare.
Samanta prinsa-n carnea lui adanca
Ii implineste calma stralucire,
Cand el, tacut, spre lume isi arunca
Acea egala, pasnica privire
A unui astru viu care strabate,
Pe largi orbite, biruite spatii,
Nascand prin sine timpurile toate
Sub semnul unei certe gravitatii,
Asemeni mumei tinere ce stie
Ca-n arcuirea pantecului poarta
Durata unui timp ce o sa vie
Prin coapsa ei, boltita ca o poarta.
vezi mai multe poezii de: Miron Radu Paraschivescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.