Ca Filip al doilea în Escorial
Mă plimb tăcut prin sala de spital.
Îngândurat și trist și strâns în mine:
Armata mea o fi ajuns ruine?
Imperiul luminat de veșnici sori
Îmi zace măcinat de negustori,
Atâtea vămi deschise mi-l despică
Și Țările de Jos mi se ridică.
Iar când privesc prelung într-o oglindă
Văd toată dogma noastră suferindă.
vezi mai multe poezii de: Miron Radu Paraschivescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.